Prof. univ. Cornel Chiriță
Departamentul de Farmacologie și Farmacie Clinică
Facultatea de Farmacie
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București

Paracetamolul (acetaminofen) este un analgezic-antipiretic utilizat de peste 75 de ani pentru tratamentul febrei și durerii, atât singur, cât și asociat cu alte medicamente simptomatice. Atunci când este administrat în doze terapeutice, paracetamolul este considerat unul dintre cele mai sigure medicamente, ceea ce a determinat ca toate formele farmaceutice orale și rectale să aibă statut de OTC, deci să poată fi eliberate din farmacie fără prescripție medicală. Doza uzuală recomandată adulților este de 500 mg – 1 g, care se poate repeta la 4-6 ore dacă este necesar, fără a depăși 4 g în 24 ore. În acest sens, este important ca pacienților să li se atragă atenția asupra concentrației de paracetamol din fiecare preparat farmaceutic cu asociere de substanțe analgezice-antipiretice.

Paracetamolul este un derivat de p-aminofenol care se metabolizează la nivel hepatic. Circa 95% din doza administrată se metabolizează prin glucuronoconjugare sau sulfoconjugare, cu apariția unor metaboliți inactivi și netoxici. Restul de 5% se metabolizează cu ajutorul enzimelor citocromului P450, cu formarea unui metabolit extrem de reactiv, derivat de benzochinonimină. La doze terapeutice, acest metabolit este inactivat cu ajutorul glutationului endogen, însă la doze care depășesc capacitatea de detoxifiere a glutationului, metabolitul se leagă ireversibil la nivelul proteinelor hepatice. În funcție de doza administrată și de timpul scurs de la ingestie, tabloul clinic poate include: greață, vărsături, anorexie, paloare, stare generală proastă sau diaforeză. În cazurile de intoxicație mai severă, poate să apară citoliza hepatică, cu insuficiență hepatocelulară, acidoză metabolică și encefalopatie, care pot evolua spre comă și deces. Antidotul specific este N-acetilcisteina, care trebuie administrată în primele 8 ore de la ingestia de paracetamol, pentru a avea eficacitate de detoxifiere maximă.

Doza maximă zilnică de paracetamol la adulți nu trebuie să depășească 4 g, întrucât s-a observat o creștere asimptomatică și reversibilă a transaminazelor hepatice la utilizarea pe termen mai lung a acestei doze. Semnele clinice de hepatotoxicitate încep să apară la doze mai mari de 7,5-10 g.

În sarcină, paracetamolul este utilizat ca primă opțiune pentru combaterea febrei și durerii. Aceste simptome rămase netratate pot crește riscul de apariție a defectelor de tub neural sau al nașterilor premature. Atât Administrația Americană pentru Medicamente și Alimente (FDA), cât și Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) consideră în prezent că nu există dovezi clare care să arate că folosirea în doze uzuale a paracetamolului în timpul sarcinii ar determina modificări neurocomportamentale sau de orice altă natură la nou-născut.

Studiul cercetătorilor de la Mount Sinai, publicat recent, arată o posibilă asociere între utilizarea paracetamolului în timpul sarcinii și apariția tulburărilor de neurodezvoltare la nou-născut, așa cum sunt tulburările din spectrul autismului și tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Așa cum afirmă chiar autorii studiului, sunt necesare studii suplimentare care să confirme această asociere și care să determine relația de cauzalitate și mecanismele implicate. Numeroase cercetări clinice anterioare, unele citate chiar de către autorii studiului, arată rezultate certe în favoarea utilizării paracetamolului în timpul sarcinii, întrucât nu au evidențiat nicio legătură între medicament și apariția tulburărilor neurocomportamentale. În Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) al paracetamolului se afirmă că “studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce”, ceea ce presupune necesitatea unor studii suplimentare pentru o eventuală clarificare a acestui aspect.

Recomandările de utilizare în timpul sarcinii pentru paracetamol sunt cele care se aplică oricărui medicament care poate fi administrat  în această perioadă, și anume cea mai mică doză eficace, cel mai scurt interval de timp, cât mai rar posibil și numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu pentru mamă/riscuri pentru făt.